Inainte de a pune la fript o bucată de carne mai mare, un miel, un purcel, o pulpă, un muşchi, o pasăre, se sărează şi se lasă să stea astfel un ceas ca să pătrundă sarea bine. Apoi se şterge cu un şervet, se unge cu un strat subţire de untură şi se pune pe tavă cu puţină untură şi cîteva linguri de apă.
La friptura de porc, viţel şi muşchi se adaugă cîte un păhărel de vin, iar purcelul se stropeşte cu puţin rom.
În timpul frigerii, din cînd în cînd, se udă friptura cu sosul din tavă; astfel căpătăm o friptură mustoasă.
Unele gospodine fac greşeala să înţepe friptura cu furculiţa în timpul frigerii; aceasta nu este permis, deoarece prin înţepare carnea pierde din must.
Orice friptură prăjită sau friptă cu untură capătă aromă plăcută dacă este unsă, cînd este gata, cu o pană muiată în unt fierbinte.
Orice pasăre care se frige nu se taie în bucăţi deoarece se usucă şi îşi pierde gustul.
Carnea pentru prepararea fripturii la grătar nu se sărează şi nu se piperează decît în momentul cînd este gata friptă.
Sarea umezeşte şi întăreşte carnea, iar piperul arde şi dă gust amar fripturii. Ea nu se întoarce niciodată de mai multe ori pe o parte sau pe alta, ci numai o singură dată.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu